Skip to content

Ca un fum de țigară

Cișmigiu, lângă lac. Cadru verde, umbros și animat de trotinete, cărucioare, câini, bunici și nepoți. Pe banca din fața noastră se îndreaptă, încet dar sigur, două persoane: ea, trecută de prima și a doua tinerețe, și el, trecut doar de prima. Mama este în baston și cu serioase probleme de deplasare din cauza picioarelor butucănoase și cocoșate de atâta boală, iar fiul este un tip înalt, cu părul prins într-o coadă, cu aspect neîngrijit și cu privirea unui om încercat de multe.

– Lasă că ne descurcăm până la pensie, îi spune ea cu o figură senină.

De partea cealaltă, niciun răspuns. Fiul ei privește în gol cu ochii albaștri, oarecum mijiți și foarte reci. E un om în toată firea, genul fără noroc în viață, părăsit și deposedat de ceea ce poate că a avut odată. Pare deprimat, fără chef de muncă și neinteresat de ceea ce se întâmplă în țară. Are prezența unuia care s-a pensionat pe caz de boală și care trăiește cu maică-sa pe bani puțini într-un apartament neaerisit din buricul târgului, plin de pânze de păianjen, cutii cu obiecte inutile și lenjerii de pat neschimbate cel puțin de anul trecut.

Amândoi privesc și analizează fiecare persoană sau lătrător care trec prin fața lor, apoi comentează scurt, cu un zâmbet în colțul gurii. El mai zâmbește din când în când copiilor și încearcă să vorbească cu ei, dar nu este băgat în seamă. Mai are obiceiul de a analiza îndelung posterioarele feminine ce i se intersectează cu privirea, fără a se feri în vreun fel de prezența maică-sii. Ba chiar îi cere și părerea.

La un moment dat, după o șoaptă a ei, bărbatul se agită brusc și strigă cât să se-audă la Kogălniceanu:

– Îmi bag p**a în gura ei! O f*t în gură de nemernică! Lasă-mă în pace!

Vizibil jenată, maică-sa îl imploră să nu mai înjure atât de tare, că îi aude lumea.

– Scuză-mă, gata, nu mai țip, dar dacă îmi zici de dracu’, ce să fac? Diavolu’ în persoană! Dă-o-n m***ii ei, să nu mai aud de ea.

– Vrei apă? Ia o gură de apă. Hai, ia.

Sticla de Borsec rămâne plină pe sfert.

– Mmmm, miroase a floricele, subliniază femeia cu aceeași figură zâmbitoare.

– Păi da, fac ăștia aici, vine răspunsul ferm, neurmat de nicio reacție a chipului.

Minutele trec, iar liniștea e spartă tot de mamă:

– Azi nici țigări nu ți-ai luat…

Moment în care el se ridică și merge la chioșcul din apropiere.

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.