Skip to content

Categorie: Muzică

Prog 2016

De mult nu am mai făcut exerciţiul de a asculta atâta progresiv nou. De fapt nu l-am făcut niciodată până anul ăsta, de ce să mint. Până de curând am preferat să merg la sigur, să descopăr ce s-a făcut şi a avut succes. Iar acum m-am apucat mai mult din întâmplare, recunosc, pentru că nu ştiam ce să mai ascult pe drumul de la birou spre casă, pe care îl fac aproape întotdeauna pe jos, preţ de vreo 9 kilometri. Şi aşa mi-am dat seama ce înseamnă să asculţi. Să asculţi şi să uiţi de tine şi de drumul pe care îl faci. Să uiţi de tot vreo 100-120 de minute. Şi să ajungi acasă şi să reasculţi acelaşi album o dată sau de două ori şi câteodată zile în şir, până îţi dai seama ce e cu el.

Comentarii închise

The Astonishing de la Dream Theater e de porc

Dream Theater, tati. Trupă de progresiv cu greutate, inventatorii prog-metalului, cică. Le respect muzica, dar nu mă pot lipi de ea, indiferent ce aș face. Și de câte ori n-am încercat… În fine. Cert este că de aproximativ două săptămâni m-am lovit peste tot de interjecții și exclamații care mai de care mai uzi și mai băloase despre cât de „uau” este noul lor album, abia lansat. Bă, dar peste tot. Muzicieni, oameni de radio, ziariști, pensionari, studenți, toți într-un cor de virgine de 16 ani care se udă când îl văd pe Tudor Chirilă la televizor.

Comentarii închise

Eternal Return, sau cum urăsc să fiu luat de prost

Nu mă simt bine atunci când cineva vine și îmi vorbește superior, cu bășina-n gât, de parcă se abține să nu mâzgălească cu rama ochelarilor în flegma pe care mi-a lipit-o în prealabil pe frunte. Dacă sunt sau nu prost este irelevant. Relevantă este atitudinea scârboasă care mi se servește fără să am dreptul la apărare.

Comentarii închise