CategoriesMuzică

Noapte de catran cade paravan peste Partizan

Șoc în Titan: pleacă Adrian, zis și Artan, rămâne Răzvan (Moldovan) cu Laura Brat. Vedeți? Ceva nu se termină cum trebuie. Nu putea s-o cheme Bran? Atunci toată lumea ar fi fost (măcar puțin mai) mulțumită.

Sunt foarte trist de ruptura asta, mai ales în contextul ultimelor luni, când partizanii parcă reînviaseră, fiind foarte activi, cu discuri lansate (sau, mă rog, aproape lansate), concerte, apariții la radio, interviuri despre viitoarele proiecte, două clipuri noi ș.a. Aveau chiar și berea lor. Dar cum lucrurile au mers parcă prea bine, apare știrea asta, care sunt sigur că a bulversat nici mai mult, nici mai puțin decât 100% dintre fanii trupei.

Acum nu aș vrea să fac pe detectivul, dar eu cred că ruptura nu vine din cauza unei divergențe dintre Suedezu’ și Artan, ci ca urmare a fiasco-ului total pe care l-a reprezentat lansarea vinilului ”Timpuri Noi”, care nu a ajuns la toți cumpărătorii nici în ziua de astăzi, la atâta vreme după ce au dat banii pe el (pe 31 ianuarie a fost lansarea în Control, iar unii au cumpărat bilet cu vinil inclus). Dar aici nu este vina trupei, ci a producătorului materialului, Food Hood, entitate foarte apropiată de băieți, fără de care nu ar fi apărut discul, berea, magazinul lor online, probabil nici clipurile. După lansare, oamenii au început să întrebe cu insistență unde este discul pe care au dat banii și s-au lovit de răspunsuri ambigue. Astfel, i-au bombardat pe cei din trupă cu mesaje, pentru că unii s-au simțit păcăliți. Cum Artan este cel mai vizibil dintre ei, automat, fanii au început să îl interogheze pe Facebook, fapt ce l-a determinat să aibă câteva ieșiri și trimiteri către Food Hood (aproape) nervoase. Și pe bună dreptate. Iar de atunci, cel mai probabil a intervenit ruptura. Suedezu’ a rămas alături de ceilalți doi băieți, probabil și din obligație față de ajutorul venit din partea Food Hood în anii ăștia.

Aceasta este o ipoteză. Habar nu am care este adevărul și nici nu aș vrea să aflu dedesubturile cu orice preț. Îi voi urmări în continuare pe partizani și pe Artan, indiferent ce va alege el să facă (am mers și la Sala Radio să îl văd de vreo două ori). Cât despre noua voce a trupei, Laura Brat, îmi este greu să fac aprecieri deocamdată: da, cântă senzațional și, daaammmnn, ce cojones are!, dar pur și simplu nu văd cum ar putea să se integreze în atmosfera Partizan sau să cânte piesele, care, din punctul meu de vedere, nu pot fi interpretate de altcineva în afară de Artan. Dar poate mă înșel, cine știe. Oricum, mult succes!

Dănuț ce-o mai face? O fi bine?

CategoriesMuzică

Cum am ajuns la Delia, via Guthrie Govan

Nu este nici cea mai mică urmă de ironie sau păcăleală în titlu, după cum probabil ați crede. Delia Matache este singurul artist mainstream din România pe care îl apreciez foarte mult, iar prima dată când mi-am pus întrebări cu privire la capacitățile ei a fost când îl așteptam pe scenă pe genialul nepieptănat Guthrie.

Citește articolul
CategoriesMuzică

„Bună ziua! Bună seara! Ce faci?”

Așa salută nea Ilie Pașalan (Paul Giuclea) în documentarul „Live at Union Chapel” al Tarafului Haiducilor, înainte să-și înceapă recitalul pe „Mugur, mugurel” alături de garda veche a Clejaniului. Este o fază antologică, de un umor involuntar dezlănțuit, precum a fost viața lui și a Tarafului în general.

Citește articolul
CategoriesMuzică

„Redemption” este saltul de care Bonamassa avea nevoie

În viața oricărui artist mare apare un punct de cotitură. Sau mai multe. În cazul lui Bonamassa, aș îndrăzni să spun că sunt mai multe, dacă îi parcurg rapid, la prima mână, discografia. Iar „Redemption” este unul dintre acele momente care îi schimbă traiectoria. Nu neapărat traiectoria stilistică, ci mai degrabă cea a propriei valori.

Citește articolul
CategoriesMuzică

În căutarea micului Mamou

Pe măsură ce mă apropii de borna 30 (mai am un an și jumătate), devin tot mai atras de parfumul nostalgiilor și al bilanțurilor. Nu într-un mod mecanic, cum fac ăia prin filmele odioase cu bucket list-urile mâzgălite pe o foaie oarecare. Nu. Ci într-un mod mai degrabă intim. Parcă ceva mă cheamă înapoi în anii când mersul aproape zilnic la Big Mamou era religie pentru mine. 

Citește articolul
CategoriesMuzică

Artmania 2018, note și concluzii

Artmania s-a prezentat în fața publicului cu un afiș spectaculos de dulce pentru fanii rockului progresiv din România. Ba chiar mă gândesc că e posibil să fi fost un pic prea dulce, dat fiind faptul că organizatorii au ridicat atât de mult ștacheta în privința numelor care au urcat pe scenă, încât le va fi greu să egaleze această performanță în 2019. Dar până anul viitor, trebuie să îmi fac datoria de om fericit cu ce am primit în acest weekend și să îmi trec în jurnal bucuriile trăite în aceste două zile la Sibiu. Citește articolul

CategoriesMuzică

Poveste cu Dylan și haiduci la Oslo

Din când în când, revin asupra muzicii care mi-a marcat viața. Nu voi putea scăpa niciodată de microbul Pink Floyd, Muddy Waters, Screamin’ Jay Hawkins, Nightlosers, Taraf de Haidouks și tot așa. Sunt artiști care m-au făcut să înțeleg lumea în care trăiesc mai bine decât au făcut-o anii de școală. Citește articolul

CategoriesMuzică

Artmania, sau curajul de a te lua la trântă cu ideile mici

În urmă cu ceva timp am realizat că nu îmi mai face plăcere să discut despre muzică. Asta pentru că interlocutorii mei, rockeri în majoritate, au puterea de a mă scoate din sărite cu vehemența și îngustimea discursului. Din acest motiv am părăsit grupurile muzicale de pe Facebook, unde lumea încerca să dezbată teme și albume onorabile de altfel, dar care erau tăvălite prin fel de fel de ego-uri de nesuportat. Citește articolul