Skip to content

Categorie: Observații

Cum m-am prostit mâncând

Scriu acest text cu speranța că din când în când îl voi reciti și astfel nu mă voi mai întoarce niciodată în postura aia de moluscă bipedă, rotundă și gâfâitoare, deprimată și deprimantă, fără chef, fără umor și fără inspirație. Știți voi, genul de om autosuficient, comod, leneș, veșnic somnoros, care se hrănește cu lucruri rele, profund nesănătoase. Pentru că asta am fost mult timp și fix asta tind să devin imediat cum îmi întorc puțin privirea de la mine.

Comentariile sunt închise

Nostalgie

Studenția mi-am petrecut-o, în foarte mare parte, între sport, muzică și teatru. Am fost nelipsit din tribunele Giuleștiului și aproape la fel de prezent în cele ale Arenelor B.N.R., cu ocazia turneului de tenis. La Big Mamou și Clubul Țăranului am devorat blues pe pâine, cel puțin săptămânal, vreme de ani buni. Tot în acea perioadă au fost săptămâni când am văzut și câte patru spectacole de teatru, căldura și mirosul sălilor de la Național și Teatrul Evreiesc fiind preferatele mele.

Comentariile sunt închise

Viaţa, aşa cum e

Ultimul fluier. BVB câştigă nemeritat cu Ingolstadt, dar asta nu prea contează. Jucătorii vin să salute celebrul Zid, în care mă aflu şi eu pentru prima dată (vai de mine şi de mine!). Atmosfera este electrică, oamenii sunt urcaţi pe garduri, ridică pumnii în aer şi cântă cum nu o mai fac niciunii. Nu, nu pentru că i-am bătut pe amărâţii ăştia, ci pentru că urmează marele derby.

Comentariile sunt închise

Primul dintre titani

De vreo trei săptămâni m-am mutat din Drumul Taberei înapoi în București. Încă nu îmi vine să cred. Mă simt precum Dragnea după ce intră în vigoare ordonanţa sufletului: descătuşat.

Comentariile sunt închise

Regii mucilor

 Să vorbim despre muci. Despre mucii copilandrilor de la 12-13 ani în sus, de fapt. Sau despre majoritatea adolescenţilor din ziua de azi. Tot muci şi ăia. Nu de alta, dar am observat că la ei mucii nu-şi mai au locul în nas, ca la tot omul. Nu. Ei stau tot timpul cu ei în gură şi, săracii, nici nu apucă s-o deschidă să respire nişte aer proaspăt, că hop! curge mucu’. Destul de stânjenitor pentru cei din jur, dar nu şi pentru ei. Lor le face plăcere şi chiar se mândresc cu ditai mucu’ verde, suculent şi mişcător. Ba chiar se ceartă între ei şi fac competiţii, fiecare râvnind la titulatura de rege al mucilor si primind coroniţă din muci uscaţi, adunaţi de la toţi participanţii. Asta da onoare!
Comentariile sunt închise