Skip to content

Categorie: Pasiuni

Doctor Cyfer

Sunt rapidist, deci sunt nebun. Las totul baltă şi merg în Grant, indiferent de vreme, circumstanţe, program, promisiuni, orice. Aşa s-a întâmplat şi acum, la-nceput de primăvară. Rapiduleţul a oferit primul joc cu „ş” pe 2012 şi mi-a cauzat anumite dereglări şi tulburări psihice şi emoţionale care mi-au stricat buna-dispoziţie pe care am avut-o suspect de mult timp. Cum la farmacie nu există antidot eficient, am avut inspiraţia să merg direct la spital, în Big Mamou. Neavând reţetă sau trimitere, mi-am reamintit că mă aflu totuşi în România şi că am o pilă la Georgiana, asistenta de gardă, aşa că am făcut rost de nişte ursuleţi şi-un loc în sala de consultaţii.
Comentariile sunt închise

Somn uşor, Irene!

Ca mare amator de blues ce sunt, firesc, am şi câteva melodii de suflet, pe care le fredonez oriunde şi la orice oră cu aceeaşi plăcere. Una dintre ele se numeşte „Goodnight, Irene”, iar acest post îi este dedicat în totalitate. Mai jos vă voi prezenta cele mai reuşite şi inspirate prelu(cr)ări ale cântecului de către marii muzicieni ai lumii, pe parcursul celor 13 + 2 videoclipuri, acesta trecând de la blues acustic la blues electric, jazz, funk, soul, rock’n’roll, folk, swing, country, rock, experimental ş.a..

Comentariile sunt închise

Handmade Blues

Dacă de Raul Kuşak auzisem şi cunoşteam de ce este în stare, recunosc că de „Sir Blues” Răcilă nu aveam nici cea mai vagă idee. Am făcut „cunoştinţă” cu el de-abia anul ăsta, cam târziu.
Comentariile sunt închise

Rotto

Distracţia e la ea acasă în Olteniţa. Cinci zile nu se mai circulă, în schimb se mănăncă, se cântă, se bălăceşte, se dansează. Toate astea fix în centrul oraşului. Grătare cu mici, maşinuţe, corturi, boxe zgomotoase, o tentativă de scenă, tarabe, lume îmbrăcată cu haine bune, de sărbătoare, toate datorită din cauza „Serbărilor Berii – Timişoreana”. Excelent. Seara de vineri anunţa un debut în forţă cu Lorena, Jul de la Etno, Mariana Stan, Vacanţa Mică şi Axinte. Parcă ceva din mine s-a rupt când am realizat că nu pot participa, fiind nevoit să rămân în Bucureşti.

1 comentariu

Club 27

Nici 48 de ore nu au trecut de când beam bere, noaptea târziu, şi vorbeam cu Vince despre muzică. Aia bună. Discuţia a dus inevitabil către Kurt Cobain şi de acolo mai departe înspre „Club 27”. Am început să enumerăm numele grele de acolo şi, la un moment dat, nu ştiu de ce am zis „Amy Winehouse! Câţi ani are?„. Vince mi-a retezat-o scurt: „Nu contează. Cântă bine, da, e excepţională, dar oricum nu-i depăşeşte p-ăia…„. Am aprobat şi am schimbat subiectul.
Comentariile sunt închise