Skip to content

Constipaţie cu final parfumat

Când eram mic visam să fiu mare. Am ajuns mare, vreau să fiu munte. Sunt mofturos în tot şi toate. Nu există lucru care să mă mulţumească sau să-mi placă pe deplin pe lumea asta. Cu atât mai puţin oamenii constipaţi. I-aş împuşca în cap pe toţi, fără să mă gândesc de două ori. Simplul gând că oamenii ăia stau chirciţi ore întregi în poziţie şezândă, se screm, se aolesc, se zbat, transpiră, supurează şi tot nu sunt în stare să elimine „ceva”-ul ăla, mă înebuneşte de-a dreptul. Sunt incompetenţi şi trăiesc degeaba.

Probabil asta le e gena. Ori poate că aşa „le-a fost scris”. Să fie constipaţi. Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Cert e că sunt degeaba. „Dar nu e vina lor dacă nu iese.” Păi a cui? A mea? Nu cred. E vina lor şi a minunaţilor care i-au adus pe lume. Sigur sunt tare mândri de ei şi mai ales de ceea ce nu pot ei să scoată.

Mi s-a întâmplat să mă întâlnesc şi chiar să ies în oraş, la o bere, cu astfel de oameni. N-au nicio jenă. Se aşează cuminţi la locul lor şi se uită la tine cu ochi duioşi şi înlăcrimaţi. Nu-i interesează nimic. Atât îi duce intestinul gros. Pentru că aşa gândesc ei. Cu intestinul gros. Tu încerci să le provoci o reacţie, să spui ceva ca să-i eliberezi odată de toată tensiunea aia oribilă. Începi şi dezbaţi, întrebi, provoci, abordezi subiecte şi subiecte, care mai de care mai ieftine şi mai idioate, trăind cu speranţa că poate o pricepe şi maţul lor ceva şi începe să lucreze. Efect zero. La un moment dat se ridică şi merg la toaletă. Tu stai şi aştepţi 2-3-5-10-20 de minute. Cu cât întârzie mai mult, cu atât speranţele tale că-şi vor reveni cresc. Se întorc înapoi, nu scot niciun cuvânt, îşi montează „blajinul” pe ochi şi aşteaptă. Îţi dai o palmă şi o iei de la capăt. N-ai încotro. Te resemnezi.

Am încercat să găsesc o explicaţie plauzibilă pentru acest „fenomen”. Nu am fost în stare şi m-am lăsat păgubaş. La urma urmei nu trebuie să găsesc eu explicaţii. Tot ce contează e că sunt mândru şi fericit alături de prietenii mei neconstipaţi. Cum? De unde ştiu că-s neconstipaţi? Păi i-am verificat pe fiecare în parte.

Totuşi ceva rămâne nerezolvat. Marea problemă e că nu vom scăpa niciodată de „cei ce nu pot să scoată” dacă nu acţionăm aici şi acum. Sunt mulţi şi se înmulţesc tot mai alert. Dăunează societăţii în care trăim şi viitorului nostru. Rămân la convingerea că marea constipaţie trebuie să aibă un final cu parfum de praf de puşcă.

CONSTIPAT, , constipaţi, -te, Fig. Cu vederi înguste, lipsit de orizont; necomunicativ; care nu este capabil de efort creator; cu capacităţi creatoare reduse.

2 comentarii

  1. pacat ca nu e ca pe facebook ca iti dadeam like…:)) mai bine ii tii aproape pe prietenii „neconstipati” si ii elimini pe cei constipati..tu poti elimina…tu nu esti constipat…

Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.