Skip to content

Legea spune multe, dar știți cum e…

În ultima perioadă, am fost pus în mai multe situații de a căror existență știam, dar de care, în ignoranța mea, nu am fost pe deplin conștient. Toți le cunoaștem, dar, cumva, tot suntem șocați atunci când devenim subiectul lor principal.

Știam că în România se moare pe holul spitalului, dar nu am fost pe deplin conștient de asta până în toamna anului trecut, când am ajuns cu bunica (aflată într-o stare pur și simplu gravă) pe holurile de la Colțea și Colentina; ținută pe la uși când abia putea să vorbească (de stat în picioare nu era cazul), plimbată efectiv (da, cu Uberul!) între spitale, refuzată pentru un scaun cu rotile, atunci am experimentat pe propria piele panica și teroarea pe care o citisem de zeci/sute de ori în reportaje de presă și statusuri pe Facebook, dar cu care, în somnul meu profund, puteam să trăiesc în continuare.

Știam că totul merge cu bani, dar nu am fost conștient de asta până nu am început să cărăm câte 10-50-100 lei la liftieră, brancardier, femeia de serviciu, asistente și medici pentru a fi băgați în seamă; este incredibilă transformarea acestor oameni în momentul în care îi bagi în seamă așa cum trebuie; este ireal cum totul se schimbă și, din muribund pe hol, devii pacientul lor preferat; iarăși, nimic nou aici, dar bineînțeles că nu am crezut că mi se poate întâmpla tocmai mie.

Știam că funcționarii publici sunt niște nesimțiți fără pereche, dar nu am fost conștient de asta până nu am ajuns la Registrul Comerțului cu dosarul pentru un amărât de SRL; bani ceruți și opriți de la obraz, ton sfidător și sictirit, muncă depusă în dorul lelii; și-a dorit atât de tare acel porc să îmi întoarcă dosarul, dar nu a reușit; de ce să facă asta? pentru că asta l-a învățat sistemul; poate cu asta se ocupă în acel birou minuscul de 20 de ani.

Știam că funcționarii publici, când nu sunt niște nesimțiți, pot fi chiar și foarte proști; tot din cauza acestei boli de care nu cred că se va mai face bine vreodată România:
[dialog absolut autentic, într-un birou prin ANAF Călărași]
– Să nu uitați să mergeți la ANAF Oltenița pentru a depune dosarul fiscal.
– Păi nu trebuie să mai fac asta. Așa spune legea, că informațiile vin de la Registrul Comerțului și nu mai este nevoie să depun acel dosar.
– Eu știu, legea spune multe, dar știți cum e… Pentru liniștea dumneavoastră.

Hai… Sănătate, numai bine!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.