Skip to content

Moment de luciditate

Unul dintre defectele mele cele mai mari este, recunosc, lipsa patriotismului. Lucrul ăsta mă deranjează cu atât mai mult cu cât ştiu că eu nu eram aşa înainte. Când eram mic ştiam să mă bucur de fiecare moment şi lucru care îmi aduceau aminte de România şi români. Urmăream la televizor toate competiţiile sportive sau de orice alt gen în care eram implicaţi noi românii, mă uitam la filme româneşti, ascultam în proporţie covârşitoare muzică de-a noastră şi îl aveam ca idol pe Gică Petrescu. Ce să mai, chiar eram fericit şi mândru că sunt român. Îmi plăcea mult ziua de 1 decembrie când urmăream la televizor parada şi discursurile de la Alba Iulia, ori străzile Olteniţei care erau împânzite cu roşu, galben şi albastru. Astăzi nu mai pot urmări cu interes niciunul dintre aceste lucruri. Unele pentru că nu mă mai atrag, altele pentru că pur şi simplu nu mai există.

De când mă ştiu mi-au plăcut politica şi dezabterile de la televizor referitoare la problemele ţării. Din păcate, trecând de o anumită vârstă am început să conştientizez ceea ce se întâmplă de fapt aici şi am realizat că nu îmi mai place România. Cel puţin nu asta. Sunt dezamăgit de ea total şi foarte greu îmi voi putea schimba percepţia asupra ei. Totul merge anapoda, iar oamenii sunt singurii vinovaţi. Avem o ţară în care predomină proştii, într-o măsură covârşitoare. Problema nu ţine de lipsa de carte neaapărat. Avem foarte mulţi oameni de calitate în părţi ale ţării mai puţin bolnave, precum Transilvania, Maramureş, Bucovina, Banat, care nu au făcut carte, dar care sunt de o inteligenţă rar întâlnită. Acei oameni, precum ţăranii de la munte care trăiesc în lumea lor, rupţi de realitatea noastră, sunt mult mai inteligenţi şi mai sănătoşi din toate punctele de vedere decât noi, restul. Nu am avut pe nimeni şi nu am trăit la ţară nici măcar o zi în viaţa mea, dar am ajuns la punctul în care pot recunoaşte că unii oameni de acolo înseamnă mult mai mult decât oricine altcineva pentru România.

Îmi mulţumesc cu fiecare ocazie că, deşi nu sunt un patriot în toată puterea cuvântului, am momentele mele de luciditate în care îmi pot regăsi ţara aşa cum o vedeam odată demult. Muzica este unul dintre factorii ce-mi provoacă această stare… 

Comentariile sunt închise.