Muzici prog și la grămadă 17

După cum am făcut și anul trecut, am compilat topul muzicilor lansate și ascultate în 2017, adică: 50 de albume prog, 50 de albume ”la grămadă” și 10 cântări live la care am participat.

Spre deosebire de 2016, avem următoarele:
– un singur articol în loc de două
– 100 de albume + 10 concerte în loc de 77 de albume și 0 concerte
– hashtag-uri pe Twitter: #muziciprog17 și #muzicilagrămadă17

Punctajele (de la 1 la 100) și comentariile sunt mai mult subiective decât profesioniste și mi le asum în totalitate.

Playlist-uri Google Music: Prog 2017 | La grămadă 2017

Progresiv

Effigy, Odd Logic – 46
Lipsă de imaginaţie cruntă.

Heaven And Beyond, Knight Area – 53
Au încercat. Poate data viitoare vor avea mai multă inspiraţie.

Hegaiamas: A Song For Freedom, Need – 54
Au crezut că vor da lovitura. N-au făcut-o.

Sonic Celluloid, Djam Karet – 55
Nimic esenţial.

Medicine, Bees Made Honey In The Vein Tree – 56
Zdrăngăneli oarecare.

Otra Dimension, Ekos – 57
Mexicani inimoşi, dar cam atât.

In This Moment We Are Free – Cities, VUUR – 58
Anneke van Giersbergen nu reușește să salveze albumul.

Fukushima Surfer Boys, Trojan Horse – 59
Doar cu mult curaj nu se poate.

Le Livre Blanc, JPL – 59
Ceva nu se pupă aici. Prea dulce. Prea curajos.

Novum, Procol Harum – 61
Ciorbă reîncălzită.

Detachment, Barock Project – 62
Nu înţeleg ce vrea mai exact acest album de la mine.

In The Passing Light Of Day, Pain Of Salvation – 63
Mult zgomot pentru nu mare lucru.

On Her Journey To The Sun, Rikard Sjoblom’s Gungfly – 63
Absolut mediocru.

Blackfield V, Blackfield – 64
L-am aşteptat ca pe nu ştiu ce. L-am uitat ca pe unul oarecare.

Dodecaedro, Glass Mind – 65
Instrumental ajea-j-ajea.

Hoppfull Melankoil, Carl Morner Ringstrom – 66
Instrumental ok, dar lipsește magia.

Honey On The Razor’s Edge, Alan Reed – 68
Bun.

Cosmology, Kotebel – 68
Un album cu un concept atât de complex, încât sunt sigur că nici ei nu știu despre ce au cântat. Muzica e ok.

Power And Outcome, Cast – 69
Niște mexicani (prea?) ambițioși. Nu e rău.

Of Clans And Clones And Clowns, Soul Enema – 70
Puțin sub ceea ce speram.

Warpaint, Vangough – 70
Are destule momente bune. 

Is This The Life We Really Want?, Roger Waters – 71
Parcă neinspirat și poticnit pentru mitul lui Waters. Și slăbuț masterizat.

The Vision, The Sword And The Pyre Pt. 1, Eloy – 72
Nu s-au făcut de râs, dar nici n-au vrut să iasă din zona de confort.

The Slow Rust Of Forgotten Machinery, The Tangent – 73
După audiție, am avut senzația de oboseală. În rest, lăudabil.

Stranger Times, Vulture Industries – 73
Simpatici.

The Dark Of The City, Hibernal – 74
Album conceptual, soundtrack sau audiobook? Toate trei sau niciuna?

The Tower, Motorpsycho – 74
Legat, bine articulat. 

Tardigrades Will Inherit The Earth, The Mute Gods – 75
Mai concis, mai precis decât primul. Mai bun.

Return To Ommadawn, Mike Oldfield – 76
E Oldfield, deci ce poate fi rău?

The Second Brightest Star, Big Big Train – 76
Britanicii ăștia reușesc cumva să se facă remarcați orice ar înregistra. 

Berdreyminn, Solstafir – 77
Ceva îl împiedică să urce mai mult în top. Nu știu ce, dar ceva.

The Second Hand, Anubis – 77
Merită (multă) atenție.

The Optimist, Anathema – 78
Cu cât l-am ascultat mai mult, cu atât l-am plăcut mai tare.

Sight Of Day, Mostly Autumn – 79
Nu este nonconformist, ba din contră, dar își face treaba foarte bine.

Reflections Of A Floating World, Elder – 79
Un proiect inspirat și foarte bine închegat. Printre cele mai bune ale anului.

Who Bit The Moon, David Maxim Micic – 80
Agreabil și impecabil.

Lykaia, Soen – 81
Esenţiali pentru începutul de an, cel puţin.

Trippin’ With Dr Faustus, Amplifier – 82
Fuckin’ enjoyable!

We’re All In This Togheter, IT – 83
Spectaculos. Am dezvoltat o scurtă obsesie pentru el.

Endless Mystery, Siiilk – 84
Progresiv atmosferic de clasă.

The Further Side, Nova Collective – 84
Supergrup, superalbum. Oamenii ăştia sunt nişte bestii.

The Source, Ayeron – 85
Acest album demonstrează că poți fi și genial și ușor accesibil în același timp.

Fractured, Lunatic Soul – 86
Mariusz Duda reușește compună excelent și cu ceva mai mult testosteron.

Lost In The Ghost Light, Tim Bowness – 86
Album de clasă al jumătăţii de No Man. Impecabil.

Malina, Leprous – 87
Leprous 2.0

Grimspond, Big Big Train – 88
Album fantastic. Extraordinară transformare de la Folklore.

From Silence To Somewhere, Wobbler – 89
Acești norvegieni mișto aduc prin cel mai recent album al lor un omagiu absolut miraculos prog-ului anilor ’70 (Yes, King Crimson, Genesis…).

Luciferian Towers, Godspeed You! Black Emperor – 90
Miraculos. Glorios. Triumfător.

Black Science, Machines Dream – 91
Pink Floyd întâlnește Porcupine Tree într-unul dintre cele mai vii, mai moderne și mai reușite albume ale anului.

To The Bone, Steven Wilson – 95
Pop progresiv cocoțat în vârf de munte al celeilalte jumătăți de No Man. De colecție. 

La Grămadă

Standards, Seal – 38
Aceeași placă de standarde obosită și prăfuită. Nicio notă personală, nimic în plus, nimic în minus. Am obosit. Nu genul e problema, ci abordarea: Van Morrison a scos două astfel de albume anul ăsta, ambele în topul personal.

Relaxer, alt-J – 41
Ceva mai plictisitor nu am auzit în viața mea. Lălăială la superlativ.

Songs Of Experience, U2 – 42
Pentru numele lui Dumnezeu, de ce să scoți același album la nesfârșit, până dai colțul? De ce să treci dincolo fără să încerci măcar să… altceva?

Seekers And Finders, Gogol Bordello – 44
Vaaai, cât de neinteresant. Vai, vai, vai…

Red Pill Blues, Maroon 5 – 46
Muzică de mall. De cafenea cu canapele albe și tapet oribil.

Walk The Earth, Europe – 48
Năclăit, vechi, neinteresant.

The Search For Everything, John Mayer – 56
Atât de fad, atât de nesărat…

Chuck, Chuck Berry – 57
Un disc cu valoare strict documentară.

Pollinator, Blondie – 58
Bătrânețe, idei crețe.

Scream Above The Sounds, Stereophonics – 59
Am căscat necontrolat.

Drunk, Thundercat – 64
Mă așteptam să rupă, să dărâme, să demoleze. A cam fâsâit.

Every Country’s Sun, Mogwai – 65
No. No. No.

Colors, Beck – 66
Mai colorat, dar mai puțin inspirat.

Elvin Bishop’s Big Fun Trio, Elvin Bishop – 67
Un pic prea hazliu.

TajMo, Taj Mahal & Keb Mo – 68
Mult zgomot pentru nu prea mare lucru.

Concrete And Gold, Foo Fighters – 69
Nu te dezgustă, dar nici nu te dă pe spate. Clasic FF.

Spirit, Depeche Mode – 70
Depeche Mode, aproape la a doua bătrâneţe.

Wonderful Wonderful, The Killers – 70
Mi-a plăcut. Onorabil.

Something To Tell You, Haim – 71
Trei surori încă mișto.

Talk About That, John Mayall – 71
Album în nota lui Mayall.

Californisoul, Supersonic Blues Machine – 72
E ok, dar putea fi și mai bun de atât.

Beautiful Trauma, Pink – 72
Nu mută munții, dar binedispune.

American Dream, LCD Soundsystem – 72
Simpatic. 

Melodrama, Lorde – 73
Înțeleg entuziasmul din jurul acestui album numai până la un punct. Mișcă, dar nu decisiv.

Utopia, Bjork – 73
Utopic, plăcut și deranjant.

Change My Game, Thorbjorn Risager & The Black Tornado – 73
De drum lung și autostradă.

From A Room: Volume 1, Chris Stapleton – 74
Salvat pe final, cu vreo 2-3 piese chiar bune.

Human, Rag’n’Bone Man – 74
Ușurel, dar destul de apropiat de gusturile mele.

Fantasizing About Being Black, Otis Taylor – 75
Copt bine, rumenit cât trebuie, cu gust bogat și plin.

Everything Now, Arcade Fire – 75
Nu m-a ridicat de pe scaun, dar am tresărit de câteva ori.

Native Invader, Tori Amos – 76
Poezie, energie, pasiune.

Waiting On A Song, Dau Auerbach – 76
Surprinzător într-un mod plăcut prin direcția aleasă.

For Crying Out Loud, Kasabian – 76
Nu este atât de ”ușurel” precum am crezut. Intră la ”surprize plăcute”.

Truth Is A Beautiful Thing, London Grammar – 77
Foarte bun.

Robert Cray And Hi Rhythm, Robert Cray – 77
Acest nene nu și-a atins niciodată adevăratul potențial. Un muzician excelent, dar subevaluat.

Humanz, Gorillaz – 78
Așteptările au fost imense. Nu a dezamăgit.

Nat King Cole & Me, Gregory Porter – 78
Sunet impecabil, interpretare perfectă, însă o atmosferă parcă prea apropiată de sărbătorile de iarnă.

Sleep Well Beast, The National – 79
Not bad. Not bad at all.

Road Songs For Lovers, Chris Rea – 80
Omul ăsta mi-a marcat viața cu ”Blue Guitars” și am avut emoții cu revenirea de aici. M-am speriat degeaba.

Infinite, Deep Purple – 81
Albumul este o surpriză plăcută pentur mine.

Carry Fire, Robert Plant – 82
Foarte bun, chiar dacă puțin sub precedentul.

Masseduction, St. Vincent – 82
O gură sănătoasă de aer proaspăt.

Lust For Life, Lana Del Rey – 82
Greu să îți displacă.

Mareridt, Myrkur – 83
O călătorie epică și frigouroasă.

Versatile, Van Morrison – 84
Standarde swing? Iar!? Da, iar. Omul ăsta mă fascinează orice ar face.

Automaton, Jamiroquai – 86
Nimic ciudat aici: album excelent.

Broken Machine, Nothing But Thieves – 87
O încântare.

City Music, Kevin Morby – 88
Cine spune că noua generație nu vine cu nimic spectaculos? Kevin Morby nu poate lansa ceva mediocru.

Roll With The Punches, Van Morrison – 89
Un impecabil omagiu pentru blues.

Cigarettes After Sex, Cigarettes After Sex – 93
O trupă de care m-am îndrăgostit. Obsedant.

Pe Viu

Subcarpați, GreenSounds (București)  – 67

Tarja Turunen, Artmania (Sibiu) – 68

Lacuna Coil, Artmania (Sibiu) – 72

Beyond The Black, Artmania (Sibiu) – 76

Pink Martini, iMapp (București) – 77

Anathema, Arenele Romane (București) – 83

Riverside, Artmania (București) – 87

Myrkur, Quantic (București) – 88

Morcheeba, GreenSounds (București) – 94

Solstafir, Quantic (București) – 95

Devin Townsend, Artmania (Sibiu) – 98

Anul 2018 vine cu #muziciprog18 și #muzicilagrămadă18 pe Twitter, cu șansa de a asculta cele mai bune albume din cele două topuri live în România (Steven Wilson la Sibiu, Artmania și Cigarettes After Sex la București, Summer Well) și, poate, cu noul album Tool.

Deocamdată, atât.