Skip to content

Vlad Pîrvu Posts

Plum Brandy Blues

„Nightlosers”. Un nume simplu. Este suficient să-l pronunţi în faţa mea pentru a mă cuceri definitiv şi irevocabil. Prima dată i-am ascultat la televizor pe când aveam opt sau nouă ani. De atunci „Dragostea-i ca şi o râie” a devenit una dintre melodiile care m-au măcinat încet dar sigur. Ştiam câte ceva despre ei, dar vag şi nu suficient. Taică-miu îmi tot zicea de ei, dar erau de negăsit, inclusiv pe internet. I-am descoperit prin 2004-2005 într-un magazin de muzică online. Le-am cumpărat albumul de mai sus pe loc.
Comentarii închise

Mâncărimi

Mi se întâmplă destul de des să mă mănânce. Nu am nicio jenă cu asta. Este ceva normal şi firesc. Totuşi nu mă scarpin. Aştept cu speranţa că poate, poate pică ceva. Ştiu că şi pe tine te mănâncă. E la fel de firesc. Tu de ce te ruşinezi? Nu eşti tot om? Nici nu contează că eşti băiat sau fată. „A te mânca” ţine de natura ta. Şi totuşi nu te scarpini. De ce nu te scarpini? Din nou aceaşi poveste: te rogi, îţi faci cruci că poate, poate pică ceva. 

Comentarii închise