Skip to content

Vlad Pîrvu Posts

Mâncărimi

Mi se întâmplă destul de des să mă mănânce. Nu am nicio jenă cu asta. Este ceva normal şi firesc. Totuşi nu mă scarpin. Aştept cu speranţa că poate, poate pică ceva. Ştiu că şi pe tine te mănâncă. E la fel de firesc. Tu de ce te ruşinezi? Nu eşti tot om? Nici nu contează că eşti băiat sau fată. „A te mânca” ţine de natura ta. Şi totuşi nu te scarpini. De ce nu te scarpini? Din nou aceaşi poveste: te rogi, îţi faci cruci că poate, poate pică ceva. 

Comentariile sunt închise