CategoriesCarte

21 de lecții pentru secolul XXI – Yuval Noah Harari

Guru de supermarket sau nu, Yuval Noah Harari continuă să mă fascineze cu ușurința cu care se face înțeles. Povestește cu atâta dezinvoltură încât scenariile lui apocaliptice îmi devin aproape simpatice.

După Sapiens și Homo Deus, în care vorbește despre trecut și viitor, Harari se ocupă în cel de-al treilea volum, „21 de lecții pentru secolul XXI”, de prezent și viitorul imediat. O face așa cum m-a obișnuit: aplicat, coerent și, în aceeași măsură, curajos și precaut. Are grijă la conținut, la formă și la stil, iar asta îl face irezistibil.

Citește articolul
CategoriesCarte

Zbor deasupra unui cuib de cuci – Ken Kesey

Încă mă aflu în zona de recuperare în care încerc, pe cât se poate, să ajung la zi cu ceea ce mă interesează. Astfel că citesc (aproape) de toate pentru toți: și biografii și romane și istorice și eseuri și studii și proze scurte de noptieră. Am devorat chiar și un volum de poezie, lucru care îmi e atât de necaracteristic, și, culmea, mi-a plăcut enorm. Dar cel mai bine mă face să mă simt faptul că m-am încumetat să citesc în sfârșit „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Ken Kesey.

Citește articolul
CategoriesSport

Mi-e frică de frica lui

De un singur lucru îmi e frică înaintea noului sezon. Nu de eșec, nu de Bayern, nici măcar de ghinion. Îmi e frică de Lucien Favre. Sau, mai bine zis, mi-e frică de frica lui.

Felul în care pune problema, modul în care vorbește și privește, cât și dibăcia prin care eschivează asumarea unui obiectiv clar și demn (așa cum au făcut-o atât căpitanul cât și cei din conducere) trădează faptul că am putea avea în față tipologia antrenorului bine pregătit dar nepriceput. Vorbesc de fix același sentiment pe care l-am avut în secunda 1 când l-am văzut pe Peter Bosz la echipă. Atunci chiar am spus-o că, la ce energii emană omul, nu stă 10 etape.

Citește articolul
CategoriesMuzică

Noapte de catran cade paravan peste Partizan

Șoc în Titan: pleacă Adrian, zis și Artan, rămâne Răzvan (Moldovan) cu Laura Brat. Vedeți? Ceva nu se termină cum trebuie. Nu putea s-o cheme Bran? Atunci toată lumea ar fi fost (măcar puțin mai) mulțumită.

Sunt foarte trist de ruptura asta, mai ales în contextul ultimelor luni, când partizanii parcă reînviaseră, fiind foarte activi, cu discuri lansate (sau, mă rog, aproape lansate), concerte, apariții la radio, interviuri despre viitoarele proiecte, două clipuri noi ș.a. Aveau chiar și berea lor. Dar cum lucrurile au mers parcă prea bine, apare știrea asta, care sunt sigur că a bulversat nici mai mult, nici mai puțin decât 100% dintre fanii trupei.

Acum nu aș vrea să fac pe detectivul, dar eu cred că ruptura nu vine din cauza unei divergențe dintre Suedezu’ și Artan, ci ca urmare a fiasco-ului total pe care l-a reprezentat lansarea vinilului ”Timpuri Noi”, care nu a ajuns la toți cumpărătorii nici în ziua de astăzi, la atâta vreme după ce au dat banii pe el (pe 31 ianuarie a fost lansarea în Control, iar unii au cumpărat bilet cu vinil inclus). Dar aici nu este vina trupei, ci a producătorului materialului, Food Hood, entitate foarte apropiată de băieți, fără de care nu ar fi apărut discul, berea, magazinul lor online, probabil nici clipurile. După lansare, oamenii au început să întrebe cu insistență unde este discul pe care au dat banii și s-au lovit de răspunsuri ambigue. Astfel, i-au bombardat pe cei din trupă cu mesaje, pentru că unii s-au simțit păcăliți. Cum Artan este cel mai vizibil dintre ei, automat, fanii au început să îl interogheze pe Facebook, fapt ce l-a determinat să aibă câteva ieșiri și trimiteri către Food Hood (aproape) nervoase. Și pe bună dreptate. Iar de atunci, cel mai probabil a intervenit ruptura. Suedezu’ a rămas alături de ceilalți doi băieți, probabil și din obligație față de ajutorul venit din partea Food Hood în anii ăștia.

Aceasta este o ipoteză. Habar nu am care este adevărul și nici nu aș vrea să aflu dedesubturile cu orice preț. Îi voi urmări în continuare pe partizani și pe Artan, indiferent ce va alege el să facă (am mers și la Sala Radio să îl văd de vreo două ori). Cât despre noua voce a trupei, Laura Brat, îmi este greu să fac aprecieri deocamdată: da, cântă senzațional și, daaammmnn, ce cojones are!, dar pur și simplu nu văd cum ar putea să se integreze în atmosfera Partizan sau să cânte piesele, care, din punctul meu de vedere, nu pot fi interpretate de altcineva în afară de Artan. Dar poate mă înșel, cine știe. Oricum, mult succes!

Dănuț ce-o mai face? O fi bine?

CategoriesJurnal

Secretul lor, problema noastră

Există o observație pe care o au toți cei care au început să meargă în străinătate de puțin timp: ”Lumea e relaxată acolo, merge fără grijă pe stradă, zâmbește”, sau ”Am văzut două pensionare la o terasă bând bere”. Bineînțeles, urmate negreșit de ”aici n-o să vezi niciodată așa ceva”. Cam așa gândesc și provincialii, mai cu seamă cei care trăiesc în orașe foarte mici, despre lumea din București: ”N-au nicio treabă. Se îmbracă cum le vine, se poartă cum vor, nu-i interesează nimic”. Ori felul în care gândim noi, muntenii, despre clujeni și ardeleni: ”Fac treaba în ritmul lor, domol, nu se agită, nu îi preocupă”.

Ne interesează dezinteresul altora. Parcă am vrea și noi să fim ca ei, dar, hei, noi suntem ocupați, avem probleme, gândim, analizăm, suntem responsabili. Dacă n-am fi așa măcar noi, ce s-ar alege de lumea și de țara asta?

Cred că secretul constă mai degrabă în ceea ce faci în timpul liber decât în pasiunea cu care muncești peste program, în fluturașul de salariu sau în relația cu banca. Relaxează-te, ascultă muzică, citește mult, uită-te la filme și mergi pe stadion. Plimbă-te, joacă-te cu câinele, renunță la televizorul și Facebook-ul zilnic. Fă lucrurile în ritmul tău, poartă ce îți place, bea un vin, nu apleca urechea la ce spune lumea. Și fii fericit.

CategoriesMuzică

Cum am ajuns la Delia, via Guthrie Govan

Nu este nici cea mai mică urmă de ironie sau păcăleală în titlu, după cum probabil ați crede. Delia Matache este singurul artist mainstream din România pe care îl apreciez foarte mult, iar prima dată când mi-am pus întrebări cu privire la capacitățile ei a fost când îl așteptam pe scenă pe genialul nepieptănat Guthrie.

Citește articolul
CategoriesFilm

Nici rapsodie, nici boemă

La doar câteva zile după ce mă plângeam în textul ăsta de lipsa de interes și entuziasm pe care o am în ceea ce privește filmele, iată că am făcut-o: mi-am luat inima în dinți și am mers să văd filmul dedicat lui Freddie Mercury și trupei Queen.

Citește articolul