Skip to content

Etichetă: big mamou

În căutarea micului Mamou

Pe măsură ce mă apropii de borna 30 (mai am un an și jumătate), devin tot mai atras de parfumul nostalgiilor și al bilanțurilor. Nu într-un mod mecanic, cum fac ăia prin filmele odioase cu bucket list-urile mâzgălite pe o foaie oarecare. Nu. Ci într-un mod mai degrabă intim. Parcă ceva mă cheamă înapoi în anii când mersul aproape zilnic la Big Mamou era religie pentru mine. 

Lasă un comentariu

Doctor Cyfer

Sunt rapidist, deci sunt nebun. Las totul baltă şi merg în Grant, indiferent de vreme, circumstanţe, program, promisiuni, orice. Aşa s-a întâmplat şi acum, la-nceput de primăvară. Rapiduleţul a oferit primul joc cu „ş” pe 2012 şi mi-a cauzat anumite dereglări şi tulburări psihice şi emoţionale care mi-au stricat buna-dispoziţie pe care am avut-o suspect de mult timp. Cum la farmacie nu există antidot eficient, am avut inspiraţia să merg direct la spital, în Big Mamou. Neavând reţetă sau trimitere, mi-am reamintit că mă aflu totuşi în România şi că am o pilă la Georgiana, asistenta de gardă, aşa că am făcut rost de nişte ursuleţi şi-un loc în sala de consultaţii.
Comentarii închise

Rotto

Distracţia e la ea acasă în Olteniţa. Cinci zile nu se mai circulă, în schimb se mănăncă, se cântă, se bălăceşte, se dansează. Toate astea fix în centrul oraşului. Grătare cu mici, maşinuţe, corturi, boxe zgomotoase, o tentativă de scenă, tarabe, lume îmbrăcată cu haine bune, de sărbătoare, toate datorită din cauza „Serbărilor Berii – Timişoreana”. Excelent. Seara de vineri anunţa un debut în forţă cu Lorena, Jul de la Etno, Mariana Stan, Vacanţa Mică şi Axinte. Parcă ceva din mine s-a rupt când am realizat că nu pot participa, fiind nevoit să rămân în Bucureşti.

1 comentariu

Plum Brandy Blues

„Nightlosers”. Un nume simplu. Este suficient să-l pronunţi în faţa mea pentru a mă cuceri definitiv şi irevocabil. Prima dată i-am ascultat la televizor pe când aveam opt sau nouă ani. De atunci „Dragostea-i ca şi o râie” a devenit una dintre melodiile care m-au măcinat încet dar sigur. Ştiam câte ceva despre ei, dar vag şi nu suficient. Taică-miu îmi tot zicea de ei, dar erau de negăsit, inclusiv pe internet. I-am descoperit prin 2004-2005 într-un magazin de muzică online. Le-am cumpărat albumul de mai sus pe loc.
Comentarii închise