CategoriesJurnal

Secretul lor, problema noastră

Există o observație pe care o au toți cei care au început să meargă în străinătate de puțin timp: ”Lumea e relaxată acolo, merge fără grijă pe stradă, zâmbește”, sau ”Am văzut două pensionare la o terasă bând bere”. Bineînțeles, urmate negreșit de ”aici n-o să vezi niciodată așa ceva”. Cam așa gândesc și provincialii, mai cu seamă cei care trăiesc în orașe foarte mici, despre lumea din București: ”N-au nicio treabă. Se îmbracă cum le vine, se poartă cum vor, nu-i interesează nimic”. Ori felul în care gândim noi, muntenii, despre clujeni și ardeleni: ”Fac treaba în ritmul lor, domol, nu se agită, nu îi preocupă”.

Ne interesează dezinteresul altora. Parcă am vrea și noi să fim ca ei, dar, hei, noi suntem ocupați, avem probleme, gândim, analizăm, suntem responsabili. Dacă n-am fi așa măcar noi, ce s-ar alege de lumea și de țara asta?

Cred că secretul constă mai degrabă în ceea ce faci în timpul liber decât în pasiunea cu care muncești peste program, în fluturașul de salariu sau în relația cu banca. Relaxează-te, ascultă muzică, citește mult, uită-te la filme și mergi pe stadion. Plimbă-te, joacă-te cu câinele, renunță la televizorul și Facebook-ul zilnic. Fă lucrurile în ritmul tău, poartă ce îți place, bea un vin, nu apleca urechea la ce spune lumea. Și fii fericit.

CategoriesJurnal

Pilula roz

Am momente când las deoparte orice inhibare și urmă de respect de sine și mă bucur de lucruri mărunte și îndoielnice, chiar dacă poate, în ochii societății sau ai anturajului în care mă scald, pot scădea considerabil. Dar îmi place să mă cobor din când în când de pe piedestalul din mintea mea și să mă tăvălesc prin viață ca și când nimeni și nimic nu mă poate judeca. Fără să-mi pese, fără să mă doară. Și, mai ales, fără să regret.

Citește articolul

CategoriesJurnal

Cum m-am prostit mâncând

Scriu acest text cu speranța că din când în când îl voi reciti și astfel nu mă voi mai întoarce niciodată în postura aia de moluscă bipedă, rotundă și gâfâitoare, deprimată și deprimantă, fără chef, fără umor și fără inspirație. Știți voi, genul de om autosuficient, comod, leneș, veșnic somnoros, care se hrănește cu lucruri rele, profund nesănătoase. Pentru că asta am fost mult timp și fix asta tind să devin imediat cum îmi întorc puțin privirea de la mine.

Citește articolul

CategoriesJurnal

Nostalgie

Studenția mi-am petrecut-o, în foarte mare parte, între sport, muzică și teatru. Am fost nelipsit din tribunele Giuleștiului și aproape la fel de prezent în cele ale Arenelor B.N.R., cu ocazia turneului de tenis. La Big Mamou și Clubul Țăranului am devorat blues pe pâine, cel puțin săptămânal, vreme de ani buni. Tot în acea perioadă au fost săptămâni când am văzut și câte patru spectacole de teatru, căldura și mirosul sălilor de la Național și Teatrul Evreiesc fiind preferatele mele.

Citește articolul

CategoriesJurnal

Viaţa, aşa cum e

Ultimul fluier. BVB câştigă nemeritat cu Ingolstadt, dar asta nu prea contează. Jucătorii vin să salute celebrul Zid, în care mă aflu şi eu pentru prima dată (vai de mine şi de mine!). Atmosfera este electrică, oamenii sunt urcaţi pe garduri, ridică pumnii în aer şi cântă cum nu o mai fac niciunii. Nu, nu pentru că i-am bătut pe amărâţii ăştia, ci pentru că urmează marele derby.

Citește articolul

CategoriesJurnal

Primul dintre titani

De vreo trei săptămâni m-am mutat din Drumul Taberei înapoi în București. Încă nu îmi vine să cred. Mă simt precum Dragnea după ce intră în vigoare ordonanţa sufletului: descătuşat.

Citește articolul