CategoriesMuzică

Noapte de catran cade paravan peste Partizan

Șoc în Titan: pleacă Adrian, zis și Artan, rămâne Răzvan (Moldovan) cu Laura Brat. Vedeți? Ceva nu se termină cum trebuie. Nu putea s-o cheme Bran? Atunci toată lumea ar fi fost (măcar puțin mai) mulțumită.

Sunt foarte trist de ruptura asta, mai ales în contextul ultimelor luni, când partizanii parcă reînviaseră, fiind foarte activi, cu discuri lansate (sau, mă rog, aproape lansate), concerte, apariții la radio, interviuri despre viitoarele proiecte, două clipuri noi ș.a. Aveau chiar și berea lor. Dar cum lucrurile au mers parcă prea bine, apare știrea asta, care sunt sigur că a bulversat nici mai mult, nici mai puțin decât 100% dintre fanii trupei.

Acum nu aș vrea să fac pe detectivul, dar eu cred că ruptura nu vine din cauza unei divergențe dintre Suedezu’ și Artan, ci ca urmare a fiasco-ului total pe care l-a reprezentat lansarea vinilului ”Timpuri Noi”, care nu a ajuns la toți cumpărătorii nici în ziua de astăzi, la atâta vreme după ce au dat banii pe el (pe 31 ianuarie a fost lansarea în Control, iar unii au cumpărat bilet cu vinil inclus). Dar aici nu este vina trupei, ci a producătorului materialului, Food Hood, entitate foarte apropiată de băieți, fără de care nu ar fi apărut discul, berea, magazinul lor online, probabil nici clipurile. După lansare, oamenii au început să întrebe cu insistență unde este discul pe care au dat banii și s-au lovit de răspunsuri ambigue. Astfel, i-au bombardat pe cei din trupă cu mesaje, pentru că unii s-au simțit păcăliți. Cum Artan este cel mai vizibil dintre ei, automat, fanii au început să îl interogheze pe Facebook, fapt ce l-a determinat să aibă câteva ieșiri și trimiteri către Food Hood (aproape) nervoase. Și pe bună dreptate. Iar de atunci, cel mai probabil a intervenit ruptura. Suedezu’ a rămas alături de ceilalți doi băieți, probabil și din obligație față de ajutorul venit din partea Food Hood în anii ăștia.

Aceasta este o ipoteză. Habar nu am care este adevărul și nici nu aș vrea să aflu dedesubturile cu orice preț. Îi voi urmări în continuare pe partizani și pe Artan, indiferent ce va alege el să facă (am mers și la Sala Radio să îl văd de vreo două ori). Cât despre noua voce a trupei, Laura Brat, îmi este greu să fac aprecieri deocamdată: da, cântă senzațional și, daaammmnn, ce cojones are!, dar pur și simplu nu văd cum ar putea să se integreze în atmosfera Partizan sau să cânte piesele, care, din punctul meu de vedere, nu pot fi interpretate de altcineva în afară de Artan. Dar poate mă înșel, cine știe. Oricum, mult succes!

Dănuț ce-o mai face? O fi bine?

CategoriesMuzică

Cum am ajuns la Delia, via Guthrie Govan

Nu este nici cea mai mică urmă de ironie sau păcăleală în titlu, după cum probabil ați crede. Delia Matache este singurul artist mainstream din România pe care îl apreciez foarte mult, iar prima dată când mi-am pus întrebări cu privire la capacitățile ei a fost când îl așteptam pe scenă pe genialul nepieptănat Guthrie.

Citește articolul
CategoriesMuzică

„Bună ziua! Bună seara! Ce faci?”

Așa salută nea Ilie Pașalan (Paul Giuclea) în documentarul „Live at Union Chapel” al Tarafului Haiducilor, înainte să-și înceapă recitalul pe „Mugur, mugurel” alături de garda veche a Clejaniului. Este o fază antologică, de un umor involuntar dezlănțuit, precum a fost viața lui și a Tarafului în general.

Citește articolul
CategoriesMuzică

„Redemption” este saltul de care Bonamassa avea nevoie

În viața oricărui artist mare apare un punct de cotitură. Sau mai multe. În cazul lui Bonamassa, aș îndrăzni să spun că sunt mai multe, dacă îi parcurg rapid, la prima mână, discografia. Iar „Redemption” este unul dintre acele momente care îi schimbă traiectoria. Nu neapărat traiectoria stilistică, ci mai degrabă cea a propriei valori.

Citește articolul
CategoriesMuzică

Poveste cu Dylan și haiduci la Oslo

Din când în când, revin asupra muzicii care mi-a marcat viața. Nu voi putea scăpa niciodată de microbul Pink Floyd, Muddy Waters, Screamin’ Jay Hawkins, Nightlosers, Taraf de Haidouks și tot așa. Sunt artiști care m-au făcut să înțeleg lumea în care trăiesc mai bine decât au făcut-o anii de școală. Citește articolul

CategoriesMuzică

Muzici prog și la grămadă 17

După cum am făcut și anul trecut, am compilat topul muzicilor lansate și ascultate în 2017, adică: 50 de albume prog, 50 de albume ”la grămadă” și 10 cântări live la care am participat.

Citește articolul

CategoriesMuzică

Muzică la grămadă 2016

Adică non-prog. 34 de albume amestecate din blues, metal, jazz, post rock, country, pop ş.a. În rest, reţeta este aceeaşi: punctaj şi un scurt comentariu din partea casei. Şi playlist la final, bineînţeles.

Citește articolul

CategoriesMuzică

Prog 2016

De mult nu am mai făcut exerciţiul de a asculta atâta progresiv nou. De fapt nu l-am făcut niciodată până anul ăsta, de ce să mint. Până de curând am preferat să merg la sigur, să descopăr ce s-a făcut şi a avut succes. Iar acum m-am apucat mai mult din întâmplare, recunosc, pentru că nu ştiam ce să mai ascult pe drumul de la birou spre casă, pe care îl fac aproape întotdeauna pe jos, preţ de vreo 9 kilometri. Şi aşa mi-am dat seama ce înseamnă să asculţi. Să asculţi şi să uiţi de tine şi de drumul pe care îl faci. Să uiţi de tot vreo 100-120 de minute. Şi să ajungi acasă şi să reasculţi acelaşi album o dată sau de două ori şi câteodată zile în şir, până îţi dai seama ce e cu el.

Citește articolul