Skip to content

Etichetă: Muzică

Doctor Cyfer

Sunt rapidist, deci sunt nebun. Las totul baltă şi merg în Grant, indiferent de vreme, circumstanţe, program, promisiuni, orice. Aşa s-a întâmplat şi acum, la-nceput de primăvară. Rapiduleţul a oferit primul joc cu „ş” pe 2012 şi mi-a cauzat anumite dereglări şi tulburări psihice şi emoţionale care mi-au stricat buna-dispoziţie pe care am avut-o suspect de mult timp. Cum la farmacie nu există antidot eficient, am avut inspiraţia să merg direct la spital, în Big Mamou. Neavând reţetă sau trimitere, mi-am reamintit că mă aflu totuşi în România şi că am o pilă la Georgiana, asistenta de gardă, aşa că am făcut rost de nişte ursuleţi şi-un loc în sala de consultaţii.
Comentariile sunt închise

Somn uşor, Irene!

Ca mare amator de blues ce sunt, firesc, am şi câteva melodii de suflet, pe care le fredonez oriunde şi la orice oră cu aceeaşi plăcere. Una dintre ele se numeşte „Goodnight, Irene”, iar acest post îi este dedicat în totalitate. Mai jos vă voi prezenta cele mai reuşite şi inspirate prelu(cr)ări ale cântecului de către marii muzicieni ai lumii, pe parcursul celor 13 + 2 videoclipuri, acesta trecând de la blues acustic la blues electric, jazz, funk, soul, rock’n’roll, folk, swing, country, rock, experimental ş.a..

Comentariile sunt închise

Handmade Blues

Dacă de Raul Kuşak auzisem şi cunoşteam de ce este în stare, recunosc că de „Sir Blues” Răcilă nu aveam nici cea mai vagă idee. Am făcut „cunoştinţă” cu el de-abia anul ăsta, cam târziu.
Comentariile sunt închise

Moment de luciditate

Unul dintre defectele mele cele mai mari este, recunosc, lipsa patriotismului. Lucrul ăsta mă deranjează cu atât mai mult cu cât ştiu că eu nu eram aşa înainte. Când eram mic ştiam să mă bucur de fiecare moment şi lucru care îmi aduceau aminte de România şi români. Urmăream la televizor toate competiţiile sportive sau de orice alt gen în care eram implicaţi noi românii, mă uitam la filme româneşti, ascultam în proporţie covârşitoare muzică de-a noastră şi îl aveam ca idol pe Gică Petrescu. Ce să mai, chiar eram fericit şi mândru că sunt român. Îmi plăcea mult ziua de 1 decembrie când urmăream la televizor parada şi discursurile de la Alba Iulia, ori străzile Olteniţei care erau împânzite cu roşu, galben şi albastru. Astăzi nu mai pot urmări cu interes niciunul dintre aceste lucruri. Unele pentru că nu mă mai atrag, altele pentru că pur şi simplu nu mai există.

Comentariile sunt închise