Skip to content

Unii continuă să țină ochii deschiși (Altcevauri #3)

Avem meteahna de a vorbi cu precădere despre lucruri negative. Pentru că acestea se întâmplă mai des decât cele pozitive și pentru că e mai confortabil, mai profitabil, iar somnul ăsta tare dulce mai e. Dar se mai întâmplă și chestiuni frumoase, datorită unora care se încăpățânează să țină ochii deschiși.

  •  AG Weinberger a lansat albumul „Reborn”, pe care l-am ascultat pe nerăsuflate, fără să fiu capabil să mă mișc de pe scaun. Numele face trimitere la o renaștere stilistică a lui AG și nu reprezintă o revelație muzicală. Cel puțin nu pentru mine, pentru că am știut mereu de ce minuni este în stare omul ăsta. Un material minunat, care este disponibil pe Spotify și celelalte servicii de streaming, dar care cere insistent să fie cumpărat și în format fizic. O adevărată gură de aer proaspăt pentru câțiva de aici și pentru ceva mai mulți din Ungaria, care par ceva mai interesați de lucrurile cu adevărat valoroase.
  • TVR se află într-o criză profundă, iar asta nu de azi, de ieri. Conducerea politizată și programele de o calitate cel puțin îndoielnică au atras prăbușirea televiziunii și valuri de critici din partea populației. Cu toate acestea, noul sezon de Garantat 100% (emisiune care avea un viitor incert la un moment dat în grila de programe, ca orice lucru de calitate de acolo) a debutat cu un interviu-eveniment cu unul dintre cei mai mari artiști contemporani, Steven Wilson. A fost o încântare. O picătură de normalitate într-un ocean de certitudini pesimiste. Bravo lui Cătălin Ștefănescu pentru că a reușit ceea ce nu credeam că se va putea vreodată la o televiziune din România. Și, indirect, bravo televiziunii române pentru această picătură de normalitate. Doar că mă tem că e mult prea puțin.
  • Vine o vreme când artiștii obosesc. Unii se retrag la țară printre rânduri de vie, alții rămân în câmpul muncii și continuă să își care hoiturile printre hit-urile din urmă cu 30-40 de ani, că deh, e mult mai comod așa. Dar mai există o categorie, a acelora care rămân relevanți prin muncă și o minte deschisă și veșnic proaspătă. Este și cazul lui Mircea Vintilă, care a lansat, de nicăieri parcă, această piesă. Este 2018 în lumea Ciocului, în vreme ce colegii săi de breaslă se întrec în patriotisme, la mulți ani-uri, destrămări și reînființări de trupe irelevante.
  • Nici dacă îmi propuneam nu reușeam să adun la un loc patru artiști atât de diferiți. Dar dacă situația o cere… Cred Că Sunt Extraterestru a început să vadă lumea cu alți ochi. Și o vede bine de tot. Atât de limpede, încât m-a convins cu un gen muzical care până acum nu mi-a produs revelații de anvergură. Mesajul curge atât de bine pe muzică și video… Transă!

sursa foto

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.