CategoriesCarte

12 reguli de viață – Jordan B. Peterson

După lecțiile lui Yuval Harari, Jordan Peterson, unul dintre cei mai la modă autori contemporani, iese la lumină cu un set de reguli, după cum îi stă bine oricărui conservator care se respectă. Mai exact, „12 reguli de viață – Un antidot la haosul din jurul nostru”. Așa se face că Peterson a umplut Facebook-urile și Bookster-ele de citate și platitudini la kilogram, care, în umila mea părere, nu fac cinste nici autorului și cu atât mai puțin acelora care le răspândesc.

Și pentru că încerc să fug pe cât pot de convingeri și certitudini și pentru că vreau să îmi procur singur informația din care îmi frământ ideile, m-am afundat în sutele și sutele de pagini scrise cu multă migală de profesorul canadian. Asta în pofida tuturor avertismentelor și alarmelor care la un moment dat nu mai conteneau.

What is the nature of nature?

Jordan Peterson

Și găsesc fragmente nesfârșite despre conflicte și teritorii în lumea animală, pagini după pagini despre homari și despre cum creierul acestora riscă să se dizolve dacă pierd o luptă: „It’s winner-take-all in the lobster world, just as it is in human societies” și alte sute de astfel de platitudini care au pretenția unor teze sau ceva. Textul este dezlânat și lipsit de o minimă urmă de talent literar. Ne sunt prezentate la infinit cuvinte legate unele de altele doar de dragul exercițiului. Pare că nu există început și sfârșit. „Care este natura naturii?”, ne întreabă din când în când Peterson, pe un ton grav și cu mâna la tâmplă.

Don’t underestimate the power of vision and direction. These are irresistible forces.

Jordan Peterson

Regulile lui Peterson sunt plate, inerte și îți lasă impresia că nu duc nicăieri. Cartea este o culegere de citate de Facebook, din care orice admirator adult al lui Dan Puric este liber să își aleagă preferatul asupra căruia să verse o lacrimă. Chiar dacă nici după lecții nu mă omor, le găsesc totuși un sens, o întrebuințare, un destin al lor și al aceluia care le învață. În ceea ce privește regulile însă, lucrurile stau puțin diferit. Pe lângă faptul că mi-au displăcut dintotdeauna și că nu reușesc să spună o poveste, acestea au valoare nulă atâta timp cât nu le găsim un alt rost în afara aceluia al epatării.