Skip to content

Artmania 2018, note și concluzii

Artmania s-a prezentat în fața publicului cu un afiș spectaculos de dulce pentru fanii rockului progresiv din România. Ba chiar mă gândesc că e posibil să fi fost un pic prea dulce, dat fiind faptul că organizatorii au ridicat atât de mult ștacheta în privința numelor care au urcat pe scenă, încât le va fi greu să egaleze această performanță în 2019. Dar până anul viitor, trebuie să îmi fac datoria de om fericit cu ce am primit în acest weekend și să îmi trec în jurnal bucuriile trăite în aceste două zile la Sibiu.

Despre Rome, Arcane Roots și Distorted Harmony nu am ce să scriu. Ele sunt cele trei trupe rămase în afara top 5-ului personal, construit pe criterii aabsolut subiective și deloc incisive, ca în cazul topurilor muzicale pe care le fac la final de an (2016, 2017)

Așadar:

HAKEN, 76 – Nu știu ce nu a mers, dar sonorizarea a fost tare slabă. Iar dacă pe moment nu am realizat neapărat acest lucru, m-am convins după ce Mogwai s-a lansat în prima piesă. Băieți foarte talentați, care, până acum cel puțin, mi-au sunat mult mai bine pe album. Un concert bun și atât.

ZEAL & ARDOR, 82 – Ce surpriză plăcută! Patru flăcăi și-o mândră m-au ținut cu berea dusă la gură, incapabil să iau vreo înghițitură. M-au trecut prin afro-blues-uri și beat-uri de cartier pe care le-au împletit cu un detah metal melodic de toată frumusețea. Au sunat excelent. Mult mai bine decât pe album, în orice caz.

LEPROUS, 90 – Oho! Cu siguranță că, dacă am fi fost la Eurovision, această gașcă de norvegieni ar fi luat muuulte voturi pentru spectacolul pe care l-au construit cu atâta dăruire. Un show grandios, impeciabil din punct de vedere acustic, tehnic și vizual, dar care, cel puțin mie, nu mi-a transmis acea văpaie/tresărire necesară pentru a le acorda o notă mai mare.

MOGWAI, 93 – Mi-nu-nați. Au reușit într-o oră să mă facă să uit de mine. Ceea ce câțiva au considerat ca fiind o muzică plictisitoare, mie mi-a oferit una dintre cele mai plăcute experiențe trăite la concerte.

STEVEN WILSON, 98 – Nu pot spune decât că bucuria pe care am citit-o pe fețele tuturor (gazetari, muzicieni, progeri cu experiență grea în spate, tineri metaliști, fete albastre în cap, doamne în ii sau copii ținuți în cârcă) și minutele bune de aplauze și urale după ce a terminat de cântat au vorbit de la sine. Sunet surround cristal, muzică înălțătoare, bună dispoziție… Pachetul complet.

So. Anul trecut, Devin Townsend. Acum, Wilson, Leprous și Haken. Dacă își păstrează atenția asupra zonei progresive, poate ar fi momentul ca în 2019 Artmania să încerce niște șaptezeciști, nu?

Un comentariu

  1. bogdan gabriel bogdan gabriel

    hmm ar fi o idee….desi ar fi destule trupe de adus…daca tot au trecut de la gothic, ca pe la inceputurile festivalului, spre zona de prog….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.