Skip to content

„Bună ziua! Bună seara! Ce faci?”

Așa salută nea Ilie Pașalan (Paul Giuclea) în documentarul „Live at Union Chapel” al Tarafului Haiducilor, înainte să-și înceapă recitalul pe „Mugur, mugurel” alături de garda veche a Clejaniului. Este o fază antologică, de un umor involuntar dezlănțuit, precum a fost viața lui și a Tarafului în general.

Cu o voce capabilă să mute munții și să fure inimi, nea Ilie a fost ultimul mare glas al Clejanilor care au cucerit lumea începând cu anii ’90, lângă Dumitru „Cacurică” Baicu, Ion „Șaică” Manole, Nicolae „Culai” Neacșu și Ilie Iorga.

Dacă presa românească ar mai fi existat, am fi avut parte de măcar două-trei titluri penibile și foarte populare, de genul „Nea Ilie de la Clejani s-a dus să joace și să cânte printre îngeri” sau „Anunț de ultimă oră! Ne-a părăsit o mare voce pe care milioane de români au dansat”. Dar nu a fost cazul. Nea Ilie s-a dus așa cum a venit: de nicăieri.

Iar acum, nea Ilie, ca să-ți răspund la întrebare… Uite ce să fac… bine. Îmi aduc aminte de tine. Noapte bună!

P.S. Unul dintre cele mai bune concerte la care am fost vreodată îi are protagoniști pe eroii Clejaniului și s-a întâmplat în Silver Church din București la petrecerea IRAF. Anul 2012. Nea Ilie a venit atunci cu Haiducii lui și au sălbăticit cu acordurile lor nebune o mulțime de altfel foarte demnă. Memorabil.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.