Skip to content

Dar-ar dracii-n Mega

Ok, nu doar în Mega. Dar cum „a merge la Mega” înseamnă practic a merge la orice magazin/butic de cartier, iată. Bucureșteanul are o obsesie ancestrală cu mersul la magazin pentru firimiturile de fiecare zi, de la țigări, bere și chipsuri, până la mango, conserve de anșoa sau prosecco. Nu există mai mult de câteva ore în viața unui om modern și permanent grăbit în care acesta să nu ajungă la „Mega”, iar în vârtejul ăsta mă aflu și eu.

Mai trist este că obiceiul mi s-a impregnat atât de tare în oase, încât de la Mega îmi cumpăr orice. Chiar și cafea câteodată, spre rușinea mea, în ciuda faptului că am un magazin de merinde în piața de lângă mine, unde un neică din Afganistan macină cea mai bună cafea vrac din lume. Parcă sunt atras de vitrinele alea așa cum era E.T. de nava lui spațială foarte luminoasă.

Știu că începe să sune a limbaj clișeic din cauza hipsterilor cărora le place să se joace de-a mâncatul sănătos și de-a veganismul. Mai știu și că mi-am mai promis de vreo două ori să nu mai fac prostia de a călca prin Mega (ok, a se citi Carrefour în cazul meu – apropo, Carrefour Miniș cred că este cel mai jenant supermarket pe care l-am vizitat vreodată în mod constant) pentru a-mi lua mezeluri, lactate, legume, fructe, cafea, care pur și simplu nu au gust și sunt mai scumpe. De fiecare dată, însă, am cedat. Din lene, din prostie: „De ce să fac 3 minute în plus până în piață, când pot intra aici la luminițe să pun imediat în coș ce-mi trebuie?

Dar iată, o nouă provocare.

sursa foto

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.