Skip to content

Doctor Cyfer

Sunt rapidist, deci sunt nebun. Las totul baltă şi merg în Grant, indiferent de vreme, circumstanţe, program, promisiuni, orice. Aşa s-a întâmplat şi acum, la-nceput de primăvară. Rapiduleţul a oferit primul joc cu „ş” pe 2012 şi mi-a cauzat anumite dereglări şi tulburări psihice şi emoţionale care mi-au stricat buna-dispoziţie pe care am avut-o suspect de mult timp. Cum la farmacie nu există antidot eficient, am avut inspiraţia să merg direct la spital, în Big Mamou. Neavând reţetă sau trimitere, mi-am reamintit că mă aflu totuşi în România şi că am o pilă la Georgiana, asistenta de gardă, aşa că am făcut rost de nişte ursuleţi şi-un loc în sala de consultaţii.

Pe medic îl cheamă Călin Ţurcanu, cunoscut însă sub pseudonimul de Cyfer. Muzician cu ştaif şi unul dintre cei mai iscusiţi chitarişti de la noi, Cyfer a reuşit alături de asistenţii săi să-mi readucă zâmbetul pe chip după o zi deloc faină. Tratamentul s-a administrat în aproximativ două ore şi a constat într-un concert de blues de mare rafinament, doctorul nostru fiind acompaniat la tobe de Sabin Tarabega (fost component Hara, Loredana Groza), la bas de Cătălin Răsvan (Blue Spirit, Timpuri Noi) şi avâdu-i ca invitaţi pe Costin Oprea (chitarist Byron) şi Alina Vasile (o foarte plăcută surpriză, pe numele ei de scenă Alice). 

Programul a fost unul foarte bine ales, pacienţii fiind răsfăţaţi cu doctorii care mai de care mai sofisticate. Totul a început cu „I’m Ready”-ul lui Muddy Waters, „Baby Please Don’t Go” şi „Shame, Shame, Shame”. A urmat momentul lui Sabin Tarabega, care a cântat „Mustang Sally” cu aceeaşi poftă ca de fiecare dată, pentru ca prima oră să se încheie într-un registru uşor diferit, Alice interpretând energic şi foarte bine „Give Me One Reason” de Tracy Chapman şi „Long Train Running” de Doobie Brothers. După o scurtă pauză de răcoare (sau de ţigară pentru unii, pentru că Cyfer este primul artist din ţară care nu permite fumatul la concertele sale, indiferent de club), repriza a doua a început energic cu „Boom, Boom” (John Lee Hooker), „After Midnight” (J.J. Cale), „This Is Hip” (acelaşi Hooker), a continuat cu o frumoasă improvizaţie pe blues-ul lui Muddy Waters „Got My Mojo Workin'” în care „Trandafir de la Moldova” şi-a făcut apariţia prin intermediul chitarei doctorului nostru, iar seara s-a încheiat cu o variantă extraordinară a piesei „Stormy Monday” (recunosc, o slăbiciune personală) în care Călin şi Costin s-au completat excelent, oferindu-mi una dintre cele mai bune variante ale melodiei. La bis, doctorul nostru şi asistenţii săi şi-au luat „rămas bun” printr-un veşnic tânăr „Sweet Home Chicago”. O menţiune specială am pentru Cătălin „Blându'” Răsvan, omul de la bas, muzician cu experienţă mare în spate, care s-a făcut remarcat prin solo-uri consitente şi ambiţioase. Rezultatul a fost cel aşteptat sau poate chiar peste. Nici nu a mai contat faptul că Rapiduleţul nu a câştigat sau că a trebuit să aştept o oră R.A.T.B.-ul de noapte ca să ajung până în Berceni. Eram fericit.

Cunoscut ca un maestru al improvizaţiei la chitară, dr. Cyfer reuşeşte de ani buni să colaboreze cu cei mai importanţi artişti de blues de la noi, sub o serie impresionantă de concerte peste tot în ţară. Fost component al trupei Trenul de Noapte, acesta a colaborat de-a lungul vremii cu muzicieni precum A.G. Weinberger, Hanno Hoefer, Raul Kuşak, Rareş Totu, Eugen Caminschi, Marcian Petrescu, Claudiu „Naşu'” Purcărin, Roxana Stroe şi alţii. Desemnat de Smart FM ca fiind pe locul 9 în topul celor mai buni chitarişti de rock din România, Cyfer organizează săptămânal concerte de genul acesta sau Open Jam-uri în care oferă posibilitatea oricui are o chitară şi-un pic de talent să se afirme pe scenele Bucureştiului.

Dincolo de muzicianul (doctorul) Cyfer, am avut plăcerea să-l cunosc şi pe omul Călin, iar părerea mea despre el este de la foarte bună în sus. Am totuşi o mică reţinere în ceea ce priveşte persoana sa: ţine cu Dinamo. 🙂

Comentariile sunt închise.