Skip to content

Este frumos la teatru

Este frumos la teatru. Întâlneşti lume bună, vorbeşti lucruri interesante, eşti văzut într-un loc foarte drăguţ, au scaune confortabile, e cald în sală şi au net wireless. Ba chiar îţi poţi lua şi-o pungă de floricele sau o sticlă de suc şi poţi fi văzut holbându-te la standul cu materiale şi cărţi din foaier.

Este chiar frumos la teatru. Te îmbraci elegant şi vorbeşti în metrou despre ce piesă urmează să vezi, stârnind curiozitatea celor din jur şi atrăgând privirile lor pline de respect şi emoţie: „Mare om, domne! Respect etern, în picioare şi în genunchi!”. Păi cum să nu te simţi bine şi important? Ce să mai spunem de faptul că îţi poţi posta pe feisbuc poze, comentarii şi chiar poţi face cec-in din sala de spectacol. Cu poză cu tot! Iar în cazul în care ai vreun prieten rătăcit şi rupt de lume care nu are cont de feisbuc (!!!) şi te sună să te scoată la o bere chiar în timpul spectacolului, îi poţi răspunde plin de respect de sine „Nu pot. Sunt la teatru. Vorbim după.” şi profitând de avantajul primului rând, ridici telefonul să-i dai şi prăpăditului să asculte două-trei replici acolo…

La teatru e frumos. Şi romantic. Îţi iei jumătatea de braţ şi o târăşti în sală să se cultive şi să mai înveţe şi altceva în afara berii din centrul vechi şi filmului amuzant de prost din mall. Dar, atenţie!, aici nu este caz de primul rând. Aici locurile sunt alese undeva mai în spatele sălii, unde lumina nu prea poate ajunge şi unde limbile şi buzele se pot întâlni în voie şi în linişte, urechile fiind lăsate totuşi în pace, să nu se piardă, Doamne fereşte!, mesajul piesei.

Este minunat la teatru. Poţi merge de unul singur să poţi agăţa un alt lup singuratic. Sau lupoaică. Să fie de sex diferit, în orice caz. Te poţi aşeza sofisticat pe scaun, cu dreptul călare peste stângul, cu o mână pe genunchi şi cealaltă sprijindu-ţi bărbia în mod intelectual şi plin de vino-ncoa’. Asta e reţeta succesului. După ce-ai atras prada, puteţi începe discuţia despre piesă, despre cât de des vii la teatru, pentru ca mai apoi să o poţi duce la un karaoke, la un Dristor Kebap, sfârşind în cele din urmă la tine acasă să-i arăţi colecţia de sticle de bere goale.

Deci, da, la teatru e fantastic. Păcat totuşi că avem şi oameni precum acesta care nu ştiu ce înseamnă respectul faţă de spectator şi care vin să ne dea nouă, consumatorilor de teatru cu experienţă lecţii despre cum trebuie să ne purtăm şi de ce. Şi mi se pare că e şi angajat pe la o sală d-asta sau ceva… Ruşinos. El chiar nu ştie că la teatru e super, super frumos.

Comentariile sunt închise.