Skip to content

Fii ca Ricky, nu ca Rică

Să fii Rică nu e greu. Toți avem un pui de Rică înăuntrul nostru, care, din când în când, mai scoate capul neîntrebat în cele mai nepotrivite situații și emite câte-o beșină puturoasă pe gură cu emfaza unui adevăr abisal. Puiul de Rică vine la pachet cu certificatul de naștere. El nu știe prea multe, dar se pricepe la toate. Nu gândește, dar cugetă. Nu calculează, dar rezolvă. Iar, câteodată, uimitoare chestie, nu se spală, dar pute.

Rică ăsta pe care suntem blestemați să-l suportăm zi de zi se manifestă diferit de la o persoană la alta. La unii, el își face simțită prezența prin lipsa vocabularului, a ideilor și a altor lucruri esențiale vietăților care au pretenția de a fi considerate oameni. Cu alte cuvinte, e prost și încuiat. La alții, se manifestă prin tulburări comportamentale, care permit individului să dialogheze mai degrabă cu maimuțele cu curul roșu decât cu poeții. Câteodată, nici cu alea. Asta îl face needucat, nespălat, imatur, nechibzuit. Dar există și un al treilea Rică, care îi face pe oamenii noștri să fie egoiști, parșivi, mincinoși, hoți, trădători și lipsiți de empatie. Adică este un barbar, o brută.

Rică mai poate fi și un vierme, intestinal ori ba, care ne mănâncă bucuria, optimismul, încrederea, frumusețea și dragostea. Un parazit nemuritor ce a încetat demult să fie amuzant, care se hrănește cu frică și ambiguitate. Și cum nu poate fi stârpit, suntem blestemați să îl suportăm înăuntrul nostru toată viața, în timp ce încercăm să îl ținem sub control făcând un mișto zdravăn de el, ca să vadă cine-i singurul șef din lumea asta.

Iar aici intervine Ricky,

…adică opusul lui Rică. În primul rând, Ricky este amuzant. Atât de amuzant, încât balele și mucii îți dansează pe bărbie în timp de râzi. În al treilea rând, omul ăsta are o minte sclipitoare, care subjugă prostia celui ce îl ascultă, fie și numai câteva minute. Știe ca nimeni altul să pună prostul cu botul pe labe și nu se sfiește să facă asta. Ba chiar îi face plăcere. Este un George Carlin ceva mai incisiv, mai direct, mai percutant. Apoi, este un om empatic, rațional, emotiv, cerebral și mai găsesc sinonime. Știe să se dedice cauzelor importante și nu se ferește să rostească adevăruri incomode, care te fac să râzi cu lacrimi (get it? hehe). Folosește excelent autoironia și se ferește să plece la drum pe cărările deja bătătorite de alții.

Am hăpăit de multă vreme clipurile cu el de pe YouTube, îl urmăresc pe Twitter cu religiozitate (ironic, da), iar noul Humanity m-a uns pe suflet. Ricky este genul de om de care eu am nevoie pentru a deveni puțin mai puțin prost, oleacă mai rațional și mult mai fericit. Iar asta așa, relaxat, din confortul canapelei. Aproape că mi-e frică să mă gândesc ce ar însemna un show live din Super Nature, următoarea lui ispravă cu labradori. Aproape.

 

 

Comentariile sunt închise.