Skip to content

Mi-e frică de frica lui

De un singur lucru îmi e frică înaintea noului sezon. Nu de eșec, nu de Bayern, nici măcar de ghinion. Îmi e frică de Lucien Favre. Sau, mai bine zis, mi-e frică de frica lui.

Felul în care pune problema, modul în care vorbește și privește, cât și dibăcia prin care eschivează asumarea unui obiectiv clar și demn (așa cum au făcut-o atât căpitanul cât și cei din conducere) trădează faptul că am putea avea în față tipologia antrenorului bine pregătit dar nepriceput. Vorbesc de fix același sentiment pe care l-am avut în secunda 1 când l-am văzut pe Peter Bosz la echipă. Atunci chiar am spus-o că, la ce energii emană omul, nu stă 10 etape.

În cazul lui Favre mă bântuie aceași stare de neliniște, în acest moment. Ok, poate nu la fel de apăsătoare și cu siguranță ceva mai întârziată decât în cazul olandezului, dar e acolo. Dincolo de placa aceea cu eșecul celui de-al doilea sezon al lui pe oriunde a fost, mă macină gândul că omul este genul de antrenor de echipe mici, unde presiunea rezultatului nu există. Cum a dat de puțin pressing, cum nu s-au mai văzut nici frunzele.

Dacă există în lumea asta vreun antrenor care e în stare să compromită un sezon ce se anunță ca având un potențial uriaș, atunci fix genul ăsta e: moale, speriat, fad, insipid și bine pregătit.

P.S. echipa a arătat bine în Supercupă, chiar dacă au fost momente de uitat și acolo; starea asta m-a lovit după meciul cu KFC-ul lui Grosskreutz din Pokal; ok, meci neconcludent, adversar mai mult decât modest, nimic de consemnat negativ neapărat; dar parcă am trăit un deja-vu și am putut derula în minte filmul sezonului următor, cu o echipă ce behăie de talent și potențial, dar care are probleme să o bage în ațe dintr-un careu supraaglomerat.

sursa foto

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.