Skip to content

Nici rapsodie, nici boemă

La doar câteva zile după ce mă plângeam în textul ăsta de lipsa de interes și entuziasm pe care o am în ceea ce privește filmele, iată că am făcut-o: mi-am luat inima în dinți și am mers să văd filmul dedicat lui Freddie Mercury și trupei Queen.

Nu am mers la „Bohemian Rhapsody” cu așteptări înalte. Dar contrastul atât de puternic între părerile criticilor, care l-au cam desființat, și cele ale publicului, care pare că îl adoră, m-a determinat să intru la film cu îndoilei, dar pregătit pentru orice, inclusiv pentru lacrimi. Dar nu a fost cazul.

Pe scurt:

Acest film este o parodie. Sau cel puțin așa dă senzația. Nu mă deranjează atât superficialitatea cu care au fost tratate anumite aspecte din viața trupei, cât faptul că am avut impresia de la început până la sfârșit că din moment în moment vor apărea gagurile. Pentru un om care a ascultat/citit/văzut atâtea din viața lor este greu de privit.

Personajele, mult prea caricaturizate pentru gustul meu, nu au nicio urmă de demnitate. Nimic nu este real aici, totul este fals. Din această cauză nu am avut nici cea mai mică emoție în cele două ore, pentru că pur și simplu nu m-am putut teleporta în acea lume. Singurul nod în gât, timid, mi-a apărut la final, la credits, când și-a făcut apariția Freddie cel real.

Apoi, au fost momente cringe cap-coadă: de la sesiunile de înregistrări, la compusul pieselor, la dialoguri (oh, boy), la publicul de pe Wembley (acele prim-planuri cu fanii care cântă și exclamă wow-uri sunt… brr!). Mă deranjează că un subiect atât de ofertant a fost tratat atât de banal. Pe de altă parte, dacă și-au dorit un film pentru copii, le-a reușit.

Dar știți ce mă scoate din sărite cel mai tare? Faptul că filmul abundă în replici, cadre și situații pe care le-am mai văzut de 1 milion de ori. Oamenii ăștia au reușit să transforme viața lui Freddie, care a fost cum a fost, într-un clișeu. Jesus Fucking Christ.

Gata.

P.S. Filmul este un succes comercial absolut și o încântare pentru nostalgici și pentru cei care poate că vor descoperi acum muzica trupei, dar eu consider că Freddie și Queen meritau mai mult de atât. Mult, mult mai mult.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.