Skip to content

Obiceiuri de neam prost (fără cratimă)

Evoluţie. Un cuvânt atât de frumos, dar atât de departe de noi… Românul este inventiv şi extrem de naiv când vine vorba de orice, dar cu precădere în momentul aducerii în discuţie a religiei şi spiritualităţii. Aici se rupe firul pentru omul de rând, de la ţară sau oraş, care nu ştie prea multe, dar în schimb îţi poate etala timp de 9 ore, fără oprire, cunoştinţele sale despre religie, Dumnezeu, credinţă, biserică. Măcar de-ar fi fost atât de simplu, dar nu este, bineînţeles. La noi în ţară nu mai există de mult acea graniţă care desparte religia de obiceiuri şi tradiţii, ele fiind amestecate în tot şi toate, fără a mai ştii ce, cum se încadrează şi unde.

Să luăm un caz concret: înmormântarea. Toţi ştim ce înseamnă ritualul înmormântării în ţara noastră. Este un haos total, de prost-gust, lipst de orice mică fărâmă de decenţă, bun-simţ şi luciditate. Obiceiul înmormântării trece cu mult graniţele unui eveniment tragic ce-i drept, dar perfect normal, simplu şi logic. Acesta se transformă într-un eveniment de o anvergură impresionantă, în care toate forţele cerului şi pământului se concentrează pentru a se realiza „ca la carte”. Simplificând cu mult întreaga ecuaţie şi aducând-o la parametrii strict tehnici, gândiţi-vă numai la faptul că astăzi, o înmormântare NU se poate realiza fără cel puţin 1000-1500 de euro. Punct şi de la capăt.

Să revenim la religie, obiceiuri şi tradiţii. Noi ca popor, ne pricepem de minune să jelim, să bocim şi ba chiar că scoatem şi profit din asta. Problema intervine în momentul în care amestecăm religia în acest proces, al bocitului de performanţă. Obiceiuri există peste tot. Reamintind de cazul nostru, lumea îşi plânge morţii pe tot mapamondul cu aceeaşi durere în suflet, indiferent de naţie sau rasă. Unii au înţeles totuşi decenţa şi intimitatea momentului, astfel încât să nu facă un spectacol grotesc din asta. Pe scurt, au evoluat. Noi, cei de la nord de Dunăre, am preferat nu să nu evoluăm şi nici măcar să stăm pe loc. Noi am involuat. Spun asta pentru că e clar că, revenind la cele spuse la început, noi nu cunoaştem lucruri fundamentale despre religie şi obiceiuri. Noi căutăm în stânga şi-n dreapta, la popă, la vecini, la mătuşă, pe internet informaţii despre ce şi cum trebuie făcut, fără a conştientiza măcar ceea ce facem noi acolo. E pur şi simplu un proces robotizat, făcut din obligaţie (faţă de cine, nu pot să-mi dau seama) şi nimic mai mult.

Multe nu mai sunt de spus şi chiar de-ar fi, ar fi degeaba, exact ca textul de mai sus. Totul este o mare colivă:

Comentariile sunt închise.