Skip to content

Pentru toate celelalte știm cu toții ce există

Am fost la Rapid – Steaua, înfruntarea decisivă din play-off-ul ligii a 4-a pe București. În fața mea, un tată rapidist și-a dus pentru prima dată băiatul pe stadion.

„Unde stau rapidiștii?”
„Joacă Pancu?”
„Sus de ce nu stă nimeni?”
„Cine stă după geamurile alea?”
„Sunt mult mai mulți rapidiști”
”Ăla e Niculae!”

Bucuria și curiozitatea din privirea lui străluceau mult mai puternic decât miile de lucși ai nocturnei celui mai mare stadion al țării. La începutul meciului, tatăl a încercat să îi distragă atenția de la încălzirea vocilor celor două galerii, care s-au salutat cordial de atunci și până cu câteva minute după ultimul fluier. Ba chiar l-a făcut să-și pună mâinile la urechi, parcă stârnindu-i și mai tare curiozitatea. Dar apoi a început jocul cu mingea, iar atmosfera l-a și ne-a înghițit cu totul.

Copilul, de un entuziasm fantastic și de un atașament etern față de vișiniu, s-a întors la mine la pauză și mi-a spus: „Să ne bată Steaua e ca și cum am muta tot pământul din Asia pe lună!”

Atunci am realizat că ceea ce trăiește în acele momente îi va rămâne întipărit pe retină pentru totdeauna. Pentru că primul meci pe stadion nu se uită niciodată, cu atât mai mult dacă e un derby. Iar pentru toate celelalte știm cu toții ce există.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.