Skip to content

„Redemption” este saltul de care Bonamassa avea nevoie

În viața oricărui artist mare apare un punct de cotitură. Sau mai multe. În cazul lui Bonamassa, aș îndrăzni să spun că sunt mai multe, dacă îi parcurg rapid, la prima mână, discografia. Iar „Redemption” este unul dintre acele momente care îi schimbă traiectoria. Nu neapărat traiectoria stilistică, ci mai degrabă cea a propriei valori.

Cunoscut pentru show-urile sale live grandioase, unde nu se fereșete de nicio provocare, Joe Bonamassa a crescut de la album la album. Iar când spun asta, oho, a avut de unde să crească, pentru că acesta este cel de-al 13-lea proiect discografic. Așa observi cum Bonamassa a trecut de la gălăgia chitarei, la exploatatul bateriei și suprasolicitarea corzilor vocale. De data asta, însă, americanul de 41 de ani a simțit parcă mai bine ca niciodată nuanțele și și-a găsit mai ușor echilibrul pe un disc de studio.

Prin acest album, mi se pare că Bonamassa iese pentru totdeauna din universul „tinerilor talentați” (dacă mai era încă acolo…?) și pășește apăsat în grupul „consacraților”. „Redemption” reușește să găsească fitile ascunse pe celelalte materiale ale sale și exprimări mai mature, mai așezate, mai bine copate. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai original material cu semnătura sa și, automat, cel mai bun.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.