Skip to content

Etichetă: romania

10 lucruri de care ar mai putea fi foarte mândră Simona Halep, în afară de faptul că e româncă

A fi mândru de țara în care te-ai născut mi se pare o imbecilitate. Te poți declara mulțumit/fericit, cel mult, dar și așa ești la limită. Mândru poți fi doar de munca pe care o depui, de realizările personale pe care le ai, de tot ceea ce ai construit cu ajutorul corpului și/sau minții tale. Iar aici, Simona Halep chiar are niște atuuri grozave (care, paranteză, îi aparțin numai ei, așa cum bine zice Alina E. aici).

Lasă un comentariu

Statul la coadă – înţelesuri pentru noi

Străbunii noştri stăteau la coadă. I-au urmat bunicii şi părinţii noştri. Noi, de asemenea, adorăm să stăm la coadă. Ne place cum miroase, sigur. Iubim aerul închis, îmbâxit şi plin de substanţă al cozilor. Aşteptăm siguri pe noi şi calmi ca ceva-ul să iasă la iveală. Să se arate, să spună ori să ceară ceva, sau măcar să ne invite înăuntru. Dar nimic. Noi stăm la coadă toată viaţa şi adulmecăm. Facem scenarii cu ceea ce ar putea fi dincolo, ne imaginăm, visăm, dar niciodată nu îndrăznim să intrăm până la capăt ci, în cel mai bun caz, tragem cu ochiul cât se vede sau băgăm nasul 2-3 centimetri. Atât.
Comentariile sunt închise

Obiceiuri de neam prost (fără cratimă)

Evoluţie. Un cuvânt atât de frumos, dar atât de departe de noi… Românul este inventiv şi extrem de naiv când vine vorba de orice, dar cu precădere în momentul aducerii în discuţie a religiei şi spiritualităţii. Aici se rupe firul pentru omul de rând, de la ţară sau oraş, care nu ştie prea multe, dar în schimb îţi poate etala timp de 9 ore, fără oprire, cunoştinţele sale despre religie, Dumnezeu, credinţă, biserică. Măcar de-ar fi fost atât de simplu, dar nu este, bineînţeles. La noi în ţară nu mai există de mult acea graniţă care desparte religia de obiceiuri şi tradiţii, ele fiind amestecate în tot şi toate, fără a mai ştii ce, cum se încadrează şi unde.
Comentariile sunt închise

Handmade Blues

Dacă de Raul Kuşak auzisem şi cunoşteam de ce este în stare, recunosc că de „Sir Blues” Răcilă nu aveam nici cea mai vagă idee. Am făcut „cunoştinţă” cu el de-abia anul ăsta, cam târziu.
Comentariile sunt închise