Skip to content

Telefonul care a refuzat să sune

Zilele trecute, eu și telefonul meu am asistat la o discuție din altă lume. Sau mă rog, aproape din altă lume, dacă vreți. Veți înțelege imediat de ce spun asta.

Trebuie să admit încă de la început că am un telefon care a îndurat multe la viața lui. Ce n-a auzit săracul de el în anii ăștia de când îmi este alături… Dar a rezistat eroic de fiecare dată. Acum niște zeci de ore, însă, a fost vorba de altceva. Pe banca de așteptare a unui salon trist al secției de hematologie a Spitalului Colentina, cu telefonul în mână și sufletul ofilit, fără să vreau, am asistat la una dintre cele mai ciudate discuții din viața mea.

Patru personaje, în picioare, pregătite să coboare scările: un preot tânăr cu alură de sutist de cursă lungă (treaz sigur nu era nici în cazul de față), o doamnă cu coc pe la un 55 ani și doi tineri, probabil copiii dânsei. Vocile cucoanei și ale popii răsunau puternic și construiau un ecou prelung. Cei mai tineri doar ascultau. Nici urmă de suspin.

– Părinte, la pământ e vreo problemă? Că nu vrem să se întoarcă, să ne strige și să ne blesteme.
– Nu este nicio problemă, acolo va fi iertat. Crede în Dumnezeu?
– El credea așa, nu mergea la biserică, dar mai credea, se mai ruga.
– Sunteți siguri că nu se poate face nimic?
– Nu mai, părinte, gata. A închis ochii și e gata. Ne-au spus că mai durează câteva ore. El a vrut mereu să fie incinerat. Asta ne-a spus acum câteva zile, ca ultima dorință. Da’ noi știm că e păcat mare și nu vrem să…
– E păcatul lui, diavolul îl îndeamnă să facă asta.
– Părinte, da’ ne facem păcate dacă nu facem cum vrea el? Noi vrem să ne sfătuim, ca să nu îl supărăm pe Dumnezeu.
– Nu e nicio problemă dacă faceți asta, e important să fie primit de Domnul în împărăția lui.
– Atunci rămâne la pământ, părinte, vă mulțumim din suflet, vă sunăm imediat ce se întâmplă.

Apoi jale. Urlete. Trosnituri. Ragete.

Îmi țineam telefonul între palmele transpirate. Îl priveam. Mi-aș fi dorit enorm să sune, să mă scoată de acolo. N-a făcut-o. Până și el, săracul, rămăsese fără baterie.

Comentariile sunt închise.